Sute de oieri au plecat in "transhumanta" in Italia, Spania, Grecia sau Franta, pentru minimum 1.000 de euro pe luna, dupa cum spun cei ramasi in sate. Si asta pentru ca lucrurile nu mai stau ca odinioara. Ciobanii sustin ca au ramas fara contracte, fara nici un ajutor, laptele se vinde mai ieftin ca apa, si nici brinza sau lina nu mai au cautare ca altadata. Cu toate acestea, pastorii s-au pregatit, ieri, conform obiceiului, pentru a pleca cu turmele la stine. Si in acest an, ca la sfirsitul fiecarui mai, cind si ultimul strat de zapada din munti s-a topit, in tinutul babei Vrincioaia ciobanii si turmele si-au primit binecuvintarea pentru a porni in transhumanta.
"Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai, Iata vin in zare, se cobor la vale, trei turme de miei, cu trei ciobanei". Versurile "Mioritei" au rasunat in aceste zile in Muntii Vrancei, iar mocanii au transformat urcatul oilor la munte intr-o adevarata sarbatoare. "Boteitul", o datina care se pierde in negura timpurilor, dureaza o saptamina, timp in care ciobanii aduna oile si pregatesc turmele pentru varat. In acest an, "boteitul" va fi organizat impreuna cu Centrul Judetean de Conservare si Valorificare a Creatiilor si Traditiilor Populare, care s-a implicat pentru ca acest stravechi obicei sa nu se piarda, mai ales ca transhumanta este intr-un continuu declin si se mai practica doar in citeva zone din tara. La sfirsitul lunii mai, cind si ultimul strat de zapada din munti s-a topit, in tinuturile Vrancei ciobanii si turmele primesc binecuvintarea pentru a porni in transhumanta. Spectacolul alcatuirii stinilor si negocierea intre proprietari si ciobani are loc in fata intregului sat. La Negrilesti, straveche asezare de oieri, tirlasii si-au format turme de cite 500 de oi si au tocmit ciobani cu simbrie. Costica Soare, zis Tite, are singur aproape 1.000 de mioare. "Inainte de urcus, se face alesul oilor. Ajungem cu oile dincolo de munti. E munca grea, dar cu ea ne-am nascut", spune Ion Tertiu, cioban intre doua virste.
"Se mulge cam o caldare de lapte la cinci oi", spune si Stanica Labunt (60 de ani), starostele ciobanilor din Paltin, alta asezare de oieri din Muntii Vrancei. Baciul Labunt s-a lasat la vatra, dar a transmis secretele meseriei fiilor sai. "Sintem ciobani din tata-n fiu. Darul meu si meseria le-am lasat celor trei fii ai mei, dar si nepotilor. Desi ciobania nu mai e ce-a fost, ne-am nascut ciobani si asa raminem pina la moarte", spune batrinul. Boteitul oilor se termina cu o petrecere mocaneasca, muzica si cirlani la protap, unde sint cinstiti harnicii ciobanii. Pina la caderea serii, satenii petrec, deapana amintiri despre viata la stina, iar cei tineri cinta si joaca. Bacii din Negrilesti urca oile pina in Ardeal si coboara cu ele pina in Dobrogea.Turmele plecate coboara pentru iernat in luna octombrie, cind fiecare gospodar isi ia acasa mioarele, dar si putinele cu brinza.
Satul de oieri, cele mai multe case cu etaj
Pe vremea lui Ceausescu, ciobanii din Negrilesti, un sat micut, pitit intre munti, erau invidiati in toata Vrancea. Satui sa stea la mina comunei, anul trecut au decis ca au resursele necesare sa devina comuna de sine statatoare. Cunoscuti ca unii dintre cei mai bogati ciobani, cei din Negrilesti au mii de oi, pe care le trimit in muntii in cautare de locuri de pasunat. Mai nou, ciobanii comunica intre ei cu ajutorul telefoanelor mobile si au bite din fibra de sticla, care s-au dovedit a fi "eficiente in relatia cu ursul". La Negrilesti, semnele prosperitatii se vad la tot pasul, casele sint de fapt vile cu o arhitectura placuta, mobilate cu gust si cheltuiala, iar masinile stau aliniate aproape la fiecare poarta. In spatele averilor acumulate de ciobanii locului se ascund insa munca bruta, somnul iepuresc si lunile petrecute cu oile prin munti. Pentru a-si ingriji mioarele, proprietarii de turme sint plecati cea mai mare parte a anului, impreuna cu ciobanii "cu leafa". Primarul comunei, Ion Vasuianu, spune ca, "in momentul de fata, avem peste 10.000 de oi. 5.000 de capete pasc in pasunile limitrofe, iar restul au primit autorizatie de transhumanta fiindca nu avem loc de pasunat pentru toate animalele. Unii ciobani strabat sute de kilometri si ajung pina la Dunare. Este o meserie foarte grea, de sacrifciu. Isi iau oile, ciinii, magarii si ceaunul de mamaliga si unde ajung, acolo dorm".
Cei din Negrilesti au prosperat de pe urma oilor inca de pe vremea comunismului. Se spune ca adunau "caramizi" din sute de lei si, cind se implinea metrul, era semn ca au facut milionul. Contractele cu statul, dar si marfa vinduta "pe sub mina" le-a adus venituri frumoase. Grosul averilor l-au facut din banii pe care ii primeau de la stat pentru lina de rasa pura, berbecutii de reproductie, dar si din vinzarea produselor pe piata libera. "Rotile" de cas de Negrilesti ajungeau pina in cele mai alese case din Bucuresti. Restul oilor erau ascunse la loc sigur, in munti, unde nu cauta nimeni. Intrucit in sat existau cele mai multe case cu etaj, autoritatile comuniste au emis un ordin prin care ii obligau sa-si construiasca numai locuinte cu un singur nivel. "Pe vremea acea ii deranja, dar cu timpul au inceput sa se intreaca in case", povesteste directoarea scolii din sat, Doina Vasuianu.
In sat mai sint aproximativ 1.000 de oameni
In ultimii ani, pastorii din Negrilesti s-au raspindit in toata Europa. La ultimul recensamint, comuna numara 2.500 de suflete, dar in sat, efectiv, mai sint in jur de 1.000 de oameni. Peste 600 de ciobani au plecat in "transhumanta" prin tarile din spatiul Schengen. "Desi au ajuns in mai toate statele Europei, s-au dus tot la oi. Se-aduna acasa doar la sarbatorile cele mari. Acolo practica oieritul modern. Nu mai au ciini si fluiere, dar au tarcuri electrice pentru protectia oilor. Tot de pe urma oieritului prospera", spune primarul Vasuianu. Sotia primarului, directoare la scoala din sat, spune ca "acum, la Negrilesti, s-au imputinat ciobanii bogati, iar cei mai tineri au preferat sa pasca oile in Italia, Spania, Grecia sau Franta. Avem ciobani care s-au dus la oierit pina in Sicilia. Acolo cistiga intr-o luna cit ar cistiga aici intr-un an".
"A ajuns lina sa putrezeasca acasa la oameni"
Ciobanii spun ca acum nu mai fac avere de pe urma negotului cu brinza, lina sau pielicele, dar nici de meserie nu se pot lasa. Desi lina de oaie turcana are mare cautare la export, localnicilor nu li se ofera decit 12.000-15.000 de lei pe kilogram. "In ultimi 14 ani s-au ignorat productia si prelucrarea linii autohtone. S-a ajuns sa putrezeasca lina acasa la oameni. Mai vind la persoane fizice, insa le ofera preturi foarte mici. Ei nu au timp sa-si valorifice productia si apar intermediari. In schimb, brinza are o paritate inversa", spune Eugen Stoianof, directorul Centrului Judetean de Conservare a Traditiilor Populare. Ciobanii nu prea au timp sa stea prin piete sa-si vinda toate produsele, dar rotitele lor de cas, facute in papusare, sau brinza la putinica se vind chiar si cu 100.000 de lei kilogramul. In rest, vin "ambulantii", care cumpara "cu cit ii pacalesc".
(sursa:braila.ro)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu